Nume: |
Cabinet Individual de Psihoterapie Iulia Iordachescu - Pitesti |
E-mail: |
iuliaiordachescu@yahoo.com |
Telefon: |
0740 036 471 |
Adresa: |
Pitesti, Str. Carol Davila, Bl. M7, Sc. B, Ap. 3, Jud. Arges. |
Psihoterapie individuala, Psihoterapie de cuplu, Psihoterapie de familie, Psihoterapie de grup, Psihiatrie, Cabinet psihiatru, Cabinet psihiatrie,Psiholog, psihiatru si psihoterapeut, Tulburari afective (depresie unipolara, tulburare afectiva bipolara, depresie recurenta, depresie prenatala si postnatala), Sindrom de stress post-traumatic, Anxietate, Tulburari alimentare, Dependente, Tulburari somatoforme, Demente si tulburari de memorie, Tulburari de comportament la copil si adolescent, Tulburari de personalitate, Tulburari obsesiv-compulsive, Tulburari sexuale,Tulburari psihotice.
Cabinet Individual de Psihoterapie Iulia Iordachescu este cabinet privat profesionist, dedicat furnizarii serviciilor de psihologie, consiliere psihologica si psihoterapie la cele mai inalte standarde etice. Stand de vorba cu un psihoterapeut sau consilier psihologic puteti determina o schimbare pozitiva ce poate genera un sentiment de bunastare psihologica. In cabinetul nostru, profesionalismul si determinarea, ofera un mediu care va permite sa va exprimati deschis, respectand principiul confidentialitatii, respectului reciproc si al neculpabilitatii cu privire la problemele tulburatoare. Psihoterapeutul dispune de o teorie privind functionarea psihicului uman si geneza tulburarilor psihice, teorie pe care isi bazeaza tehnicile de intrajutorare. Uneori e vorba de un amestec de teorii, nu intotdeauna clar explicitate, intalnirile avand loc in ceea ce se numeste cadru terapeutic: adica, au loc intotdeauna in acelasi loc (dar nu in public sau la domiciul clientului), in aceeasi zi a saptamanii si la aceeasi ora. Practica psihoterapiei consta din aplicarea unui tratament inteligibil, deliberat si planificat, pe baza unei instruiri generale si specifice, asupra tulburarilor aparute in comportamentul si starile apartinand starii de boala, datorate cauzelor psiho-sociale sau celor psihosomatice, prin mijloace si metode stiintifice, psihoterapeutice si nonmedicale/chimice, in interactiunea dintre una sau mai multe persoane aflate in tratament si unul sau mai multi psihoterapeuti, avand drept obiectiv eliminarea atitudinilor pertubatoare ale schimbarii si promovarea unui proces de maturizare, dezvoltare si sanatate la persoana tratata.
Psihoterapie centrata pe persoana este o abordare terapeutica umanista, dezvoltata de Carl Rogers in anii 1940 - 1950. Avand in vedere rolul terapeutului de a sprijini si asculta pacientul, acest tip de terapie s-a numit la inceput non-directiva, apoi psihoterapie centrata pe client - datorita responsabilitatii pacientului pentru propria evolutie. Astazi este cunoscuta ca psihoterapie centrata pe persoana sau psihoterapie rogersiana. Conform principiului umanist dupa care se ghideaza terapia centrata pe persoana, se pune foarte mare valoare pe importanta fiecarui individ si a valorilor umane. Accentul cade pe natura creativa, spontana si activa a omului, precum si pe capacitatea sa de a depasi greutatile si momentele de disperare. La fel ca psihoterapia existentiala, terapia centrata pe persoana evidentiaza responsabilitatea fiecaruia pentru propria evolutie in viata.
Teoria lui Rogers are la baza "tendinta la actualizare" a oamenilor, adica motivatia intrinseca prezenta in orice forma de viata de a-si dezvolta potentialul pana la cel mai inalt nivel posibil. Cu alte cuvinte, fiinta umana are o natura esential constructiva - incearca tot timpul sa se descurce cat mai bine in viata, iar esecul nu se datoreaza lipsei vointei, ci conditiilor neprielnice sau nefavorabile care impiedica, distorsioneaza sau pervertesc acest potential.
In psihoterapie centrata pe persoana terapeutul vine cu o atitudine pozitiva si are rolul de a oferi pacientului un mediu empatic, in care acesta sa se simta acceptat si respectat neconditionat. Potrivit lui Rogers, intelegerea oferita de terapeut si mediul optimist sunt conditiile care vor conduce la schimbarea pacientului. Acesta este ajutat sa se regaseasca pe sine cu adevarat (self-ul real), sa se elibereze de asteptarile si standardele impuse de cei din jur (self-ul ideal). Dezechilibrul psihic se naste din discrepanta dintre self-ul real si self-ul ideal. Cu cat aceasta incongruenta este mai mare, cu atat suferinta individului este mai mare si vor interveni mecanismele de aparare: negarea (respingerea situatiei amenintatoare) si distorsiunea perceptiva (reinterpretarea unei situatii astfel incat sa para mai putin amenintatoare).