Psihiatria este o ramură a medicinei care se ocupă cu prevenirea, diagnosticarea, tratamentul și reabilitarea persoanelor cu boli mintale. Pot fi categorisite in: boli psihice cu substrat organic demonstrabil; boli psihice cărora încă nu li se poate demonstra cu claritate un substrat organic, așa-zisele psihoze endogene; variante psihice anormale: ale inteligenței sau ale personalității, precum și reacții anormale la evenimente trăite.
Iata cateva sindroame psihopatologice: anxios (inclusiv atacul de panică), obsesivo-fobic (sindrom anancastic), hipocondric, depresiv, maniacal, de depersonalizare-derealizare, de transparență-influență, delirant-halucinator, akinetic-abulic, autistic, catatonic, paranoic, amențial, demențial, oligofren, expansiv-confabulator, excito-motor, psiho-organic
Sigmun Freud(născut Sigismund Schlomo Freud la 6 mai 1856, Freiberg) fondator al școlii psihologice de psihanaliză. Principalele ipoteze in care discuta despre psihicul uman, sunt cele legate de dezvoltarea umana, despre aparatul psihic. Freud il considera responsabil pentru refularea dorintelor, mai ales cele cu caracter sexual si agresiv, acestea fiind conservate in sisteme de idei inconstiente.
Despre dorintele refulate , Freud precizeaza ca ele se manifesta prin vise, simptome si acte ratate. Un alt domeniu al psihanalizei, este reprezentat de nevroze, care nu sunt altceva decat conflicte si sexualitate reprimata. Nevrozele pot fi tratate, cu ajutorul metodei psihanalitice, prin aducerea în conștient a dorințelor inconștiente și refulate. Tehnicile utilizate in psihoterapia freudiana includ metoda asociatiilor libere, analiza transferului si a rezistentelor, interpretarea viselor si a simbolurilor, precum siinterpretarea actelor ratate.Freud a stabilit reguli precise pentru in ceea ce priveste locul, ora, pretul si frecventa sedintelor de psihanaliza. El considera ca aceste amanunte trebuiesc stabilite impreuna cu pacientul, inca de la inceputul tratamentului. Astfel, de comun acord, sedinta avea loc la aceeasi ora in fiecare zi - cinci sau sase zile pe saptamana. Exceptie faceau cazurile mai usoare, cand erau suficiente trei sedinte pe saptamana. O sedinta dureaza 50 - 60 de minute. Pacientul are datoria ca, odata ce a platit sedinta, sa sa prezinte la cabinet, sedintele absentate nefiindu-i rambursate. Psihoterapia psihanalitica trebuie urmata fara intrerupere, tratamentul fiind unul de durata, de ordinul anilor. Exceptie fac cazurile de imbolnavire fizica grava.
Cabinetul lui Freud oferea pacientului un mediu relaxant, bine incalzit si fara zgomote neprevazute, iluminat normal si fara exagerari in niciun sens. Pacientul trebuia sa stea intins pe divan, fara sa-l poata vedea pe terapeut, iar Freud statea pe un fotoliu, la capataiul subiectului. Psihanalistul insusi spunea ca "nu suporta sa fie privit in fata timp de opt ore pe zi" si mimica faciala a terapeutului ar putea influenta pacientul.
Freud nu recomanda luarea de notite in timpul psihanalizei, pentru a nu influenta interpretarea - atentia liber flotanta stipuleaza faptul ca terapeutul trebuie sa asculte tot ce ii spune pacientul, fara a selecta informatiile.
Tehnici utilizate in psihoterapia freudiana
Anamneza
O prima etapa in terapia psihanalitica este aflarea imprejurarilor in care s-a instalat boala, adica momentul aparitiei primelor simptome, precum si schitarea personalitatii psihopatologice. La inceput Freud a utilizat hipnoza pentru a dezvalui evenimentele traumatizante pe care pacientii nu si le puteau aminti, apoi a renuntat la hipnoza si a adoptat in exclusivitate metoda asociatiilor libere.
Orice amintire si simptom din biografia pacientului, oricat de banale, pot fi de ajutor pentru psihanalist, deoarece pot contribui la refacerea contextului nevrotic. Acest lucru insa depinde de capacitatea psihoterapeutului de a identifica prezenta inconstientului in fapte aparent banale.
Visele pot fi privite ca o reactie la experientele cotidiene si continuturile inconstientului - prea dureroase sau culpabilizatoare pentru a fi acceptate in mod constient. De fapt, Freud punea atata importanta pe analiza viselor, incat ii considera adevarati psihanalisti doar pe psihoterapeutii care utilizau interpretarea viselor in analiza pacientilor. Potrivit lui Freud, visul incorporeaza factorii excitanti din exterior - senzatii corporale sau zgomote de mica intensitate, ceea ce inseamna ca rolul de evitare a perturbarii starii de somn - "gardianul somnului" cum l-a numit Freud. Pe de alta parte, s-a facut diferenta intre continutul manifest sau vizibil al visului - ceea ce ne amintim la trezire - si continutul latent, adica afectele, dorintele si instinctele inconstiente care sunt exprimate prin continutul manifest.