Psiholog, psihiatru sau neurolog?

Se estimeaza ca una din trei persoane va avea la un moment dat in viata o problema psihica, iar una din cinci persoane se confrunta in acest moment cu o problema psihica.

Suntem obisnuiti sa facem fata provocarilor de zi cu zi, insa ritmul alert al vietii ne impiedica sa raspundem mereu la fel de bine in fata situatiilor dificile. Serviciul este solicitant, viata de familie scartaie, copiii ne dau batai de cap, parintii nu ne inteleg. Fara sa ne dam seama, problemele ne coplesesc, iar atunci, unii dintre noi cauta ajutor. Unde mergem? Alegem sa ne destainuim in fata unui prieten sau in fata unei rude? Cand decidem ca este cazul sa consultam psihologul? Sau chiar mai mult decat atat – psihiatrul?

Daca avem o mana rupta sau o raceala puternica, problema e evidenta, se vede cu ochiul liber, asa ca mergem la doctor. Atat copiii, cat si adultii, se pot confrunta insa cu probleme mai putin vizibile, astfel incat, atunci cand apar simptome ce nu pot fi puse pe seama oboselii, stresului, varstei sau pe seama unei boli somatice., ar trebui sa ne ingrijoram si sa cautam ajutor specializat. Cel mai important este sa recunoastem cateva simptome si sa cautam tratament, inainte ca alte consecinte neplacute sa isi faca aparitia.

Simptomele pot fi:

legate de functionarea psihica – insomnie, iritabilitate crescuta permanenta, frica fara motiv, evitare sistematica a unor situatii de viata firesti (comportament fobic), tristete profunda care nu trece dupa cateva zile, oboseala permanenta, dezorganizare, tulburari de memorie si concentrare, toleranta scazuta la frustrare cu stari de furie si agresivitate de necontrolat, schimbarea perceptiei asupra celorlalti;

legate de relatii familiale si/sau profesionale – suspiciune permanenta, ostilitate, nevoie crescuta de izolare, vinovatie nejustificata, scaderea încrederii în sine, asteptari negative;

legate de comportament – tulburari ale comportamentului alimentar, sexual, dependenta de alcool si alte substante, inactivitate sau hiperactivitate;

legate de corp – somatizari diverse, ingrijorari permanente privind starea de sanatate.

Care sunt specialitii carora trebuie sa ne adresam??

Mai întâi, trebuie să înţelegem ce înseamnă psiholog, psihiatru şi neurolog.

Neurologul şi psihiatrul sunt medici, ei au urmat cursurile unei facultăţi de medicină şi apoi s-au specializat în neurologie, respectiv în psihiatrie. Psihologul a urmat cursurile unei facultăţi de psihologie, după care şi-a obţinut atestatul de liberă practică. Nefiind medici, psihologii nu pot prescrie medicamente. Psihoterapeuţii, în schimb, pot fi atât medicii psihiatri care, pe lângă facultatea de medicină şi specializarea în psihiatrie, au făcut şi o pregătire sau formare separată într-o formă sau alta de psihoterapie, precum şi psihologii care au făcut o astfel de pregătire sau formare. „Deşi psihologul este cel care stârneşte cele mai mici temeri, totuşi psihiatrul este cel care poate avea o vedere de ansamblu a individului şi a stării lui de sănătate. Aşadar, având la bază Medicina, psihiatrul poate observa dacă nu cumva un atac de panică anunţă, de fapt, o afecţiune cardiovasculară sau tiroidiană. Astăzi, psihiatrul nu se mai ocupă numai de nebunie şi de bolile psihice grave, ci de sănătatea mintală a omului, în sensul larg. El tratează şi tulburări cum sunt anxietatea şi depresia, atât de frecvente astăzi“, explică medicul Mencacci. 

NEUROLOGUL – „Dacă în trecut, neurologul se ocupa şi de unele tulburări psihiatrice, astăzi acest specialist se concentrează pe patologiile sistemului nervos şi, atunci când suspectează tulburări de personalitate, de exemplu, trimite pacientul la psihiatru. Tulburările de memorie cauzate de boala Alzheimer şi demenţele în general sunt mai degrabă apanajul neurologului, pe când depresia intră în competenţa psihiatrului“, explică medicul Giancarlo Comi, preşedintele Societăţii italiene de Neurologie.

PSIHOLOGUL – Care este rolul psihologului? „Întâi de toate, trebuie să fim atenţi să nu etichetăm ca tulburări şi reacţiile normale ale omului la stres. De exemplu, atunci când ne moare cineva, când pierdem locul de muncă... Dacă evenimentul traumatic are consecinţe pe termen lung, însă, atunci riscăm să suferim de depresie şi, deci, devine extrem de necesar sprijinul unui psiholog“, explică pentru „Corriere della sera“ Pierluigi Policastro, preşedintele Societăţii italiene a Psihologilor.

„Noi lucrăm cu variabile specifice psihologice, cum ar fi cunoaşterea de sine, stima de sine, resursele emoţionale, relaţionale şi cognitive, intervenind cu tehnici şi abordări diverse pentru a îmbunătăţi calitatea vieţii persoanei respective şi ajutând-o să facă faţă mai bine stresului“, completează un alt psiholog italian, Giuseppe Luigi Palma. Când s-a instalat deja depresia sau anxietatea trebuie să intre în scenă PSIHIATRUL. El poate prescrie tratamente medicamentoase eficiente. Dar pentru obţinerea unor rezultate bune pe termen lung, niciun astfel de tratament nu este complet fără psihoterapie. 
In incheiere va spunem doar ca este bine atunci cand aveti simtomele enumerate mai sus, sa va adresati specialistului. Intotdeauna este mai bine sa previi decat sa repari.