Psihiatria este o ramură a medicinei care se ocupă cu prevenirea, diagnosticarea, tratamentul și reabilitarea persoanelor cu boli mintale. Pot fi categorisite in:  boli psihice cu substrat organic demonstrabil; boli psihice cărora încă nu li se poate demonstra cu claritate un substrat organic, așa-zisele psihoze endogene; variante psihice anormale: ale inteligenței sau ale personalității, precum și reacții anormale la evenimente trăite.

Iata cateva sindroame psihopatologice: anxios (inclusiv atacul de panică), obsesivo-fobic (sindrom anancastic), hipocondric, depresiv, maniacal, de depersonalizare-derealizare, de transparență-influență, delirant-halucinator, akinetic-abulic, autistic, catatonic, paranoic, amențial, demențial, oligofren, expansiv-confabulator, excito-motor, psiho-organic

DRUMUL LUNG AL PSIHOZEI CATRE PSIHIATRIE

DRUMUL LUNG AL PSIHOZEI CATRE PSIHIATRIE

Termenii*psihoza*,*psihotic*sunt folositi cand este afectata capacitatea cuiva de a face diferenta intre ceea ce este real(vorbim despre realitatea conventionala,cea care o percepem toti) si ceea ce nu este real (perceptii,idei care nu reflecta lucruri din realitatea conventionala).Astfel,halucinatia este un fenomen psihotic ,pentru ca reprezinta o perceptie fara obiect de perceput(de ex.,*vocile care apar in schizofrenie),ideea deliranta este un fenomen psihotic pentru ca este o convingere evident falsa sau imaginara,dar de nezdruncinat.
                Exista tulburari psihice in care fenomenele psihotice sunt centrale:schizofrenia,tulburarea deliranta,diverse tulburari psihotice scurte,dar pot insa aparea si alte tuburari care sunt catalogate cronice:depresie,tulburare bipolara,reactiile la stress,etc.Prin natura psihozei,persoana afectata,nu realizeaza ca ideile sau perceptiile sale sunt anormale,chiar in fata evidentelor si argumentelor unei judecati elementare,motiv pentru care psihoza a fost considerata de-a lungul timpului,prototipul ininteligibiului si impenetrabilului,si a stat la baza alienarii profunde si ruperii de lume a persoanelor afectate.O persoana psihotica are nevoie sa fie vazuta de un psihiatru,dar acesta va avea reticente deoarece il va vedea pe acesta ca un dusman,prejudecatile si stigmatul il tin la distanta de psihiatru,chiar daca ar beneficia de ajutor din partea lui.Acest lucru devine o problema foarte urgenta pentru cei apropiati care trebuie sa gaseasca metoda prin care pot aduce pe copil sau sot/sotie la doctor.Ar trebui sa existe un sistem in interiorul  societatii,care sa fie alaturi de cei ce sufera psihoze si de familiile acestora,in mod activ,nu doar printr-o disponibilitate ipotetica.E nevoie de mers la psihiatru ,dar nu cu orice pret,adica nu impotriva vointei omului.Mai intai trebuie dusa o munca de convingere cu persoana apropiata,respectand cateva principii:
-fiti sinceri spunandu-le ce vi se pare anormal si ce va ingrijoreaza la ei,nu-i mintiti si nu va enervati cand purtati discutia cu ei:
-nu atacati frontal continutul ideilor delirante,e bine sa va exprimati ingrijorarea, dar fara a incercasa combateti continutul ideile ciudate ale persoanei psihotice:
-atacati problemele reale,stringente ,de adaptare la viata cotidiana,fiind mult mai important ca persoana afectata sa realizeze singura ca are nevoie de ajutor:
-aveti rabdare si perseverenta,continuati sa fiti alaturi de el/ea ,nu va pierdeti cu firea,folositi arta compromisului si negocieri pana la  acceptarea situatiei.
Din pacate,sunt situatii cand timpul trece si lucrurile devin tot mai rele si devine clar ca persoana psihotica nu va merge la psihiatru.Atunci cand nu se intervede nici o iesire din cercul vicios al ruperii de realitate nu ne ramane decat internarea impotriva vointei celui afectat,care este pana la urma o masura de protectie ,dar care nu poate fi facuta decat de familie.Cand un om traieste in delir si e incapabil sa iasa din trairilelui,medicul de familie,psihiatrul curant sau chiar autoritatile publice sunt indreptatite sa solicite internarea impotriva vointei.Articolele 53-68 din Legea 487/2002 si articolele 29-31 din normele de aplicare reglementeaza situatia:trebuie facuta solicitarea in scris cu datele personale ale psihoticului si *manifestarile care pun in pericol viata sau sanatatea proprie sau a altora* .Daca exista un psihiatru  curant colaborati cu el si cu serviciul de ambulanta ,pe baza solicitarii depuse,membrii echipajului de ambulanta tebuie instiintati despre caz si neaparat psihoticul trebuie insotit pana la camera de garda.De obicei sub tratament fenomenele psihotice dau inapoi si internarea nevoluntara se transforma in internare din proprie dorinta.Tratamentul trebuie continuat si dupa externare si lucrurile care pareau greu de realizat sunt pe un drum bun.
 Desi internarea nevoluntara pare un gest *dramatic*,ea reprezinta de fapt un inceput de drum,fara o continuare terapeutica este inutila pe termen lung.Familia,prietenii,membri activi ai mediului social al psihoticului sunt punctele forte ale inclinarii balantei insanatosirii spre mai bine.

 

© 2019 Copyright by cabinete-psihiatrie.ro